Din ce in ce mai multe cercetări și teorii conduc la ipoteza că universul este de tip fractal algebric prezentând izomorfisme structurale între etajele de complexitate. O altă concluzie remarcabilă ne conduce la existența mai multor formule de fractalizare ce relevă la analiză structuri coerente. Cercetările în aceasta direcție sunt încă la început și nu putem preciza daca direcțiile de fractalizare sunt finite sau infinite.
Trebuie să înțelegem că Terra nu este un bolovan aruncat în spațiu, ci o tehnologie făurită cu infinită cunoaștere de universul conștient. Înainte îl numeam Dumnezeu, fără să-l înțelegem, dar măcar învățam să observăm și să respectam cuvântul lui Dumnezeu. În acest material vom învăța că universul conștient există și are capacitatea de a comunica cu tot ceea ce este în universul comunicării, printre care materia vie sau nevie.
Educaţia individualizată necesară recuperării elevilor cu tendinţă de abandon educativ cere o pregătire psihopedagogică specifică a profesorilor antrenaţi în acest program. Aceasta se datorează nevoii de cunoştere atât a caracteristicilor personale sau culturale ale elevilor precum stilul de învăţare sau deschiderea către anumite nişe sociale, cât şi a caracteristicilor ce ţin de dinamica dezvoltării personalităţii elevilor la diferite etape de vârstă şi în diferite situaţii cheie. Este mult mai mare nevoia de aprofundare a acestor caracteristici ce se reflectă în factorii emoţionali, motivaţionali, intelectuali, sociali, etc. la elevii cu tendinţă de abandon decât la elevii fără această problemă de bază.
Necesitatea unui model coerent de iesire din criză pe dezvoltare durabilă face ca modelele organizatorice de tip cibernetic să fie necesare iîn completarea modelelor econometrice clasice care măsoară fluxurile, făra a lua în considerare raportările de tip structural. Modelul următor de guvernanță, prin coparticiparea stakeholder-ilor si prin delegarea pe rețelele de competență a responsabilitatilor, conservă sistemul de stat piramidal, completeaza cu rețele profesionale, cu acțiuni și expertiză specifică, care pot colabora prin mijloace IT. Coerența modelului este dată de directiile vectorilor ce urmează un flux fără întreruperi sau sensuri contradictorii, aceasta asigurand eliminarea contradicțiilor dintre programe.
Desi omenirea a evoluat foarte mult din punct de vedere stiintific și tehnologic, modelele de organizare socială au ramas practice stabile de-a lungul istoriei, reiterându-se modelul neolitic initial prin reiterarea algoritmilor primari. Acest fapt este demonstrat prin aplicatiile modelului de țară prezentat în acest articol. Modelul neolitic a apărut din urmatoarele cauze : nevoia de diferențiere a activităților pe principiul creerii de complementarități ce pot asigura un permanent feedback, nevoia de cooperare în grup prin protocoale bine definite, necesitatea de a reorganiza grupul la un grad mai mare de complexitate prin fractalizare. Aceste trei necesități odată satisfacute au făcut ca omenirea să devină o specie evolutivă, capabilă să conserve în memoria organizatorică proprie vechile etape și comportamente de succes, să dezvolte noi nișe adaptative și să găsească forme de auto-reglaj. în funcțe de performante.
Societatea economică existentă la momentul actual utilizează un model economic evident nesustenabil, ce conduce inexorabil la epuizarea resurselor planetare. Modelul bazat pe principiile economiei de piaţă răspunde exclusiv la nevoile umane, fără a lua în consideraţie necesităţile ecosistemice, Acesta nu redă în ecosistem nici un fel de resurse regenerabile, producând în schimb dezechilibru şi poluare. O modelare a principiilor de funcţionare a acestui tip de economie este în modelul quasi-sustenabilităţii, unde goana după profit, fără responsabilitatea faţă de mediu, este vizibilă în existenţa ciclurilor induse. Cu toate acestea, modelul de quasi-sustenabilitate permite o dezvoltare de tip fractal. Mai mult, chiar permite pe diferite sectoare şi subsisteme, dezvoltarea modelului de sustenabilitate, în care toate acumulările produse sunt consumate de ciclurile interne, generate fără a epuiza resursele externe. În acest studiu se pune problema posibilităţii trecerii de la modelul de quasi-sustenabilitate la modelul de sustenabilitate.